Perspectivele economice ale Europei s-au degradat dramatic, pe fondul crizei energetice declanșate de războiul din Iran și de închiderea Strâmtorii Ormuz. Prețurile petrolului au înregistrat deja o creștere de aproximativ 70%, în timp ce gazele naturale pe piața europeană se mențin la un nivel cu 45% peste cotațiile de dinaintea conflictului. Aceste scumpiri forțează o înăsprire severă a condițiilor financiare pentru companii și consumatori deopotrivă.
Prognoze economice revizuite în scădere
Fondul Monetar Internațional trage un semnal de alarmă serios. O criză prelungită riscă să arunce continentul într-o nouă recesiune, chiar dacă, la prima vedere, economia europeană pare încă rezilientă. Previziunile oficiale au fost deja retrogradate. Zona euro ar urma să înregistreze un avans economic de puțin peste 1% în 2026, în condițiile în care, înaintea războiului, proiecțiile indicau o creștere de circa 1.4%. V-ați gândit vreodată cât de repede se pot evapora aceste marje de creștere într-o economie interconectată?
Comisarul pentru economie, Valdis Dombrovskis, a subliniat gravitatea situației. „Impactul economic global va depinde de modul în care va evolua conflictul din Orientul Mijlociu, în special asupra aprovizionării cu energie și a infrastructurii”, a declarat oficialul european. Iar avertismentul său este ferm: blocul comunitar nu își permite să „repete greșelile trecutului”. Măsurile de sprijin guvernamental, a adăugat el, trebuie să fie temporare și foarte bine direcționate, pentru a nu stimula artificial cererea.
Vulnerabilități structurale pe piața energiei
Europa se confrunta cu prețuri mari la energie chiar și înainte de izbucnirea conflictului. Industria de pe continent a ajuns să plătească de două până la trei ori mai mult pentru energie comparativ cu rivalii din Statele Unite și China. Această diferență uriașă de costuri erodează rapid competitivitatea companiilor europene.
Acest decalaj persistent reflectă o vulnerabilitate structurală, nu un simplu dezechilibru temporar. Potrivit Financiarul, tranziția pe termen lung către surse regenerabile, care reprezintă acum peste jumătate din producția de electricitate a blocului, ajută la atenuarea presiunilor. Numai că protecția este doar parțială. Inflația rămâne ridicată din cauza costurilor alimentate de scumpirea energiei și de blocajele din lanțurile de aprovizionare (un fenomen observat și în pandemie).
Și cum vine asta direct în buzunarele românilor? E simplu. Când o fabrică din Germania plătește triplu pentru curent, costurile se transferă în prețul final al produselor importate în România. Iar scumpirea barilului de petrol se vede pe panourile benzinăriilor în doar câteva zile.
Cifrele vorbesc de la sine.
Soluții și capcane în politicile industriale
Experții solicită reforme structurale rapide și menținerea angajamentelor pentru piața carbonului. Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) susține progresul în adoptarea energiei eoliene și solare, iar abandonarea lui ar pune în pericol eforturile de decarbonizare. Finalizarea pieței interne a energiei a devenit o urgență absolută.
Pachetul privind rețelele, propus de Comisie în decembrie, este considerat un „pas important”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a cerut Parlamentului și Consiliului să ajungă la un acord politic asupra propunerii până în vară. E drept că modernizarea infrastructurii va genera, cel mai probabil, dispute politice între statele membre.
Dar există și riscuri. Propunerea privind Legea acceleratorului industrial (IAA) include măsuri utile, precum diversificarea lanțurilor de aprovizionare. Însă normele de achiziții publice de tip „Fabricat în Europa” și condițiile privind investițiile străine ar putea denatura piețele libere. Până la urmă, protejarea industriilor strategice este legitimă, dar intervențiile statului trebuie limitate strict la cazuri excepționale, altfel Europa riscă să își slăbească poziția pe termen lung.
