Industria auto din România a coborât la 132.800 de salariați la finalul lunii aprilie 2026, cel mai redus nivel din 2012 pentru sectorul CAEN 29. Scăderea vine pe fondul reculului producției europene și al pierderii de competitivitate.
Între ianuarie 2025 și aprilie 2026, fabricile românești de autovehicule și componente au pierdut 18.100 de angajați, de la 150.900 la 132.800. Ritmul mediu al declinului a fost de 1.200 de salariați pe lună, fără nicio lună de creștere. Față de vârful din 2018, când sectorul avea 206.300 de angajați, pierderea cumulată ajunge la aproximativ 73.000 de locuri de muncă, adică peste o treime din forța de muncă de atunci.
Impactul nu se oprește la piața muncii. O bază mai mică de salariați înseamnă contribuții sociale și impozite salariale mai reduse la buget. În același timp, presiunea crește în județele în care furnizorii auto sunt angajatori dominanți. La nivel operațional, comenzile mai slabe din Germania și costurile mai mari cu energia și salariile schimbă strategia grupurilor transfrontaliere, în timp ce competiția se mută tot mai clar către piețe non-UE, precum Maroc și Turcia.
Cea mai puternică scădere lunară din acest interval a fost în ianuarie 2026, când s-au pierdut aproximativ 3.100 de locuri de muncă. În aprilie 2026 a urmat un nou minus de 1.300 de persoane. Autorii analizei citate de Financiarul au rezumat astfel evoluția: „Nu a existat nicio lună de creștere în tot acest interval: fiecare lună a adus un minus, în medie de 1.200 de salariați.”
Reducerea efectivelor este deja vizibilă la furnizori. SE Bordnetze SRL din Caraș-Severin, producător de cablaje, și-a redus personalul de la aproape 4.000 de angajați la finalul lui 2024 la 1.483 de salariați în 2025. Datele arată cât de repede poate fi reevaluată profitabilitatea unei operațiuni locale atunci când comenzile scad, iar costurile cresc în același timp.
Presiunea se extinde și spre zona de inginerie. Proprietarul Dacia a anunțat eliminarea a 15%-20% din forța de muncă globală din sectorul de inginerie, iar restructurarea ar putea afecta și operațiunile din România, în special Centrul Tehnic de la Titu. Numărul exact al posturilor care ar putea fi afectate local nu este confirmat.
Tabloul general a fost descris astfel de realizatorii analizei: „Cifrele din aprilie 2026 nu indică o prăbușire, ci ceva poate mai dificil de gestionat: o erodare lentă, constantă și fără un orizont clar de oprire.” Un asemenea proces reduce treptat masa critică industrială, taie din volumul furnizorilor locali și expune mai mult regiunile dependente de producția auto la dezindustrializare.
În paralel, tranziția europeană către mașini electrice influențează direct industria locală. La nivel european, 726.000 de angajați din industria auto vor fi concediați până în 2040. Pentru România, acest lucru înseamnă că problema nu ține doar de un ciclu slab al comenzilor, ci și de rescrierea lanțurilor de producție și a structurii de cost pe termen lung. Dacă ritmul actual continuă, industria auto românească ar putea coborî sub pragul de 130.000 de angajați până la sfârșitul anului 2026.
